Poezii şi proză

Front Cover
 

What people are saying - Write a review

We haven't found any reviews in the usual places.

Common terms and phrases

Popular passages

Page 142 - Cīnd zgomotul de ziuă īnceată preste tot Cīnd noaptea atmosfera īntunecă de tot, Cīnd omul de necazuri, de trude ostenit īn liniştirea nopţii se află adormit, Eu nici atunci de gīnduri odihnă neavīnd, La voi fără sfială viu singur lăcrămīnd Şi de vederea voastră cea tristă insuflat A noastră neagră soartă descopăr ne-ncetat.
Page 140 - Odihnă, mulţumire, nu-i poci găsi de loc ; Oriunde veselia din inimă īmi piere Şi de aceea umblă fugar din loc īn loc. Ce caută nu ştie, dar simte că lipseşte Fiinţa care poate să-l facă fericit, Şi neputīnd găsi-o, īn vreme ce-o doreşte, īn negura mīhnirii mai mult sa rătăcit.
Page 142 - La adăpost aleargă cīnd vede vijălii, Aşa şi eu acuma, īn viscol de dureri, La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri. Nici muzelor cīntare, nici milă voi din cer, O Patrie a plīnge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu am de ajutor ; Voi sīnteţi de cuvinte şi de idei izvor.
Page 142 - ... īi cade drept pe voi... Dar īncă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut, Cīnd ochiul vă priveşte īn liniştit minut ; De milă īl pătrundeţi, de gīnduri īl uimiţi. Voi īncă īn fiinţă drept pildă ne slujiţi Cum cele mai slăvite şi cu temei de fer A omenirei fapte din faţa lumei per ; Cum toate se răpune ca urma īndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt ; Cum omul, cīt să fie īn toate săvīrşit, Pe negīndite, cade sau piere īn sfīrşit.
Page 140 - In negura mīhnirii mai mult sa rătăcit. īntocmai ca o luntre ce slobodă pe mare Nu poate de furtune a mai găsi pămīnt; Ce n-are nici nădejde că poate, de-ntīmplare, Cu vremea so arunce la margine vrun vīnt.
Page 137 - Voi sīnteţi de cuvinte şi de idei izvor" - - ne poartă, zic, şi ne face să tresărim scandalizaţi la versul : .Dar īncă, ziduri triste aveţi un ce plăcut" - sau la o strofă lirică suburban arhaică : .Iubesc prea dulce o păstoriţă Cu chip prea dulce, prea drăgălaş ; Pentru ea numai simţ neputinţă Pentru ea numai sīnt pătimaş.
Page 141 - Subt osīndirca soartei de tot aţi īnnegrit ! ; Din slava strămoşască nimic nu va rămas. Oriunde nu se vede nici urma unui pas. Ş-in vreme ce odată oricare muritor Privea la voi cu rīvnă, cu ochiu-aţintător, Acum de spaimă multă se trage īnapoi īndată ce privirea īi cade drept pe voi... Dar īncă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut, Cīnd ochiul vă priveşte īn liniştit minut ; De milă īl pătrundeţi, de gīnduri īl uimiţi. Voi īncă īn fiinţă drept pildă ne slujiţi...
Page 187 - Acolo-i speranţa!/ Să fim fericiţi/ De-am fi toţi uniţi.// Eu tānăr fiind,/ Acolo lăsānd/ Strămoşeşti mormānturi, fraţi ce mă iubea,/ Şi plină de graţii pe Moldova mea/ Dornic părăsind
Page 146 - Ea numai rīvna unui părinte Puternic foarte de loc nu simte, Ca să-i aducă dulce noroc. Nu cumva, Soare, că merit n-are Să se numească naţie mare, Să guste dreptul cuviincios, Cīnd īn tot chipul spre fală poate Nepreţuite daruri s-arate Cu care lumii să dea folos ? Cu dreptul este, naltă fiinţă...

Bibliographic information